Punctul de plecare al lucrării este cercetarea desfăşurată de autor pe diverse şantiere arheologice din Transilvania, axată pe fortificaţiile de pământ şi de piatră, la care s-au adăugat stagiile de documentare din Germania şi Ungaria, unde a avut posibilitatea să parcurgă o bogată bibliografie referitoare la fortificaţiile medievale din Europa Centrală şi de Sud-Est.
Abordările, pertinente, vizează elemente legate de istoriografia monumentelor, ce se referă atât la aspectele exterioare ale construcţiei, cât şi la valoarea instituţională a cetăţilor, terminologia utilizată, absolut necesară pentru înţelegerea procesului de constituire a unor strategii şi sisteme defensive în Evul Mediu timpuriu, clarificarea modalităţilor de delimitare a teritoriului în care se exercită o autoritate politică şi militară.
Cititorul va întâlni date interesante referitoare la Transilvania sec. X-XIII, la politica arpadiană privind graniţele de est şi sud ale Transilvaniei (implicarea secuilor, pecenegilor şi coloniştilor germani în sistemul defensiv), fortificaţiile medievale timpurii din Transilvania, frontiera transilvăneană de la invazia mongolă din 1241 până la începutul invaziilor otomane. Un repertoriu al fortificaţiilor din Transilvania sec. X-XIII şi caracteristicile lor tipologice întregesc imaginea de ansamblu a subiectului abordat. |
